Dulceața vieții
de Ioana Vîrjoghe
Avem nevoie de dulciuri când nu simțim dulcele din viața noastră.
Este vineri seara, ai terminat o săptămână plină de lucru cu acțiuni, responsabilități, proiecte, termene limită, șefi, colegi, familie, cerințe, rugăminți, copii, nepoți, iubit/ă, prieteni – fiecare cu ale lui și vrei să ai un moment de liniște doar pentru tine: hai să mănânc ceva dulce :-)
mm? oare cum de apare acest gând fix când nu mai poți de oboseală, când vrei doar să se anuleze toate planurile să te poți întinde o oră, o zi, să nu se audă nimic în jur și să stai… doar să stai, fără gânduri, fără planuri, fără, fără, fără ? Te-ai întrebat vreodată când apare la tine acea poftă de dulce?
Care este dulcele după care poftești? Să fie :
o conversație cu o persoană dragă?
o plimbare în parc?
o zi sau câteva ore de liniște, acasă, pe canapea cu o ceașcă de cafea în mână și o carte bună?
un film vizionat la cinema?
o întâlnire cu grupul de prieteni?
un program lejer la lucru, măcar o dată pe săptămână?
un somn odihnitor de 8 ore?
o oră de sport la sală?
o vacanță?
o piesă de teatru spumoasă?
o casă curată?
o masă caldă pe care să o servești fără grabă?
2 ore de joacă cu copilul fără griji ?
ordine în dulapul cu haine?
un episod sau chiar două din serialul preferat?
un fotbal cu băieții?
o vizită la salonul de înfrumusețare?
Stai un pic cu pofta ta atunci când apare și gândește-te : Care este dulcele pe care nu l-am mai invitat demult în viața mea?
De prea multe ori apelăm la ce ne este la îndemână – dulciurile – și pe lângă faptul că nu ne ajuta la menținerea sănătății, nici nu ne statisfacem nevoia, doar ne mai păcălim o vreme.